De Sorian (Sorin Cretu) Octombrie, 2013

***

 

In adancul inimii mele,

Curge dragostea,

Asemeni unui duh scanteietor,

Ca o femeie indepartandu-se,

Cu chipul inca intors,

Intr-o mangaiere,

Plina de tot murmurul

Ochilor ei indepartati.

 

Este dragostea apei care curge

Peste pietre, intr-o imbratisare,

Care nu vrea sa tina nimic cu sine insasi,

Ca si stralucirea imbatatoare a apusului,

Cand intunericul ploua din noapte,

Peste umbra zilei noastre..

 

Dragostea este vie,

Pentru ca moare candva,

Printre norii de la capatul cerului,

Unde privirea noastra catre celalalt

Nu mai razbate.

Acolo,

Catifelata, misterioasa stransoare

A iubitei,

Se dezbraca de marturia aproprierii,

Care-i dadea Intelesul...

 

Dragostea mea

Este dragostea frumusetii

Si a caldurii inmiresmate,

Clipa de floare din strigatul nasterii…

Este dragostea fierbintelii din ochi,

Dulcea tiranie a atingerii,

...Caci topire impreuna este dragostea,

Lutul inlantuirii care ne uneste

Cu infiorarile carnii,

De ne-ranit in taina tacerii ei..

De pamant.

 

Dar lumea de nevazut a celuilalt

Este lumea aflarii nostre de sine

Si promisiunea gasirii,

Nedezvelitului nostru

Dumnezeu

Cernut in noapte,

Ca o lumina de altar abia palpaind,

Fara de otrava.

 

***

 

Please reload