Dharma Wheel

 SORiaN ArT ©

  • Facebook Classic
  • Home

  • Surrealist Painting

  • Philosophical Poetry

  • Expositions

  • Blog

  • About

  • Contact

  • Blog

  • More

    © 2015 SORiaN ArT ALL RIGHTS RESERVED

    DDO, QC, CANADA

    • Facebook App Icon
    • Google+ Social Icon
    • Instagram Social Icon
    • Flickr Social Icon
    • LinkedIn Social Icon
    • Twitter Social Icon
    Inapoi catre pagina de poezie filosofica

     

    De Sorian (Sorin Cretu) Noiembrie, 2013

    ***

     

    Am trecut prin indoieli,

    Mai ales prin indoieli..

    Fara odihna,

    Bantuindu-mi linistea drumului singur,

    Fiecare purtand numele

    Unei nehotarari,

    Unui drum neimpartasit,

    Unui vis de neavut,

    Prea lumesc, prea usor de deslusit,

    Si totusi nici unul prea infatisat,

    Trecator,

    Neimbalsamat in roua spiritului

    Iluminat de libertatea de a-si alege zborul..

     

    Traim aceasta viatza,

    Ca o inceata coborare in iad..

    Intr-un iad cu multe camere,

    Cu multe ecouri,

    Fiecare chemand numele unei insingurari,

    Probabil al unui pacat,

    Poate al unei neputintze...

    De nestavilit.

    Numele unei nepotriviri cu lumea,

    Numele unui dans,

    Ascuns intr-un pas strain,

    Numele unui gand vulgar,

    De nimic prezicator,

    In putinatatea noastra de lumina.

    ...Caci doar farame de viatza rostim,

    Ca sa numim tot ce avem.

    Iar timpul lor de aur,

    Tumultul ni-l seamana.

     

    Rupti sumtem in noi,

    Atat de mult incat, adesea,

    Nu mai putem vedea decat abisul,

    Orbi sumtem si goi

    Iar slabiciunile de dinaintea noastra

    Le mostenim,

    Ca si cum ar fi deja ale nostre..

     

    Fulgere fierbinti se astern,

    In zorii patimilor noastre,

    Pe ape tulburi, nestiute..

    Fara tinta ne e visul,

    Caci gandul de-a indoiala nu duce nicaieri…

    Si uitati suntem in curgerea noastra

    Neintemeiata.

     

    Ne este teama sa insultam linistea demonilor,

    Imbobocind din cugaterile nostre pustii,

    In cantecul rapitor al rugaciunii...

     

    Increzatori vrem sa fim,

    In ochii fratilor nostri

    Si nevinovati de tot ce am pierdut,

    Prea usor,

    Fara o lupta sau o clipire de cainta

    Fara nici o bataie de inima in plus,

    Peste ochii risipiti,

    In umbra zambetului nostru.

     

    Cuvantul mi-e indoit

    Si nu am bucurii sa impart cu tine,

    Caci nu-mi esti aproapele meu,

    Ci doar strain,

    Alaturi,

    Peste timp.

     

    Vantul pamantului,

    Inveninat, ca un desert,

    Imi bate obrajii

    Si rasuna, asurzitor,

    Ca o chemare

    Dincolo de muzica la toate mormintele

    Vechilor martori

    Ai fiintei.

     

    ***

    Înapoi
    Please reload