De Sorian (Sorin Cretu) Iulie, 2014

***

 

Soareci in labirint..

Imbatati de fuga lor fara oprire...

Suntem..

Pasi catre un orizont

Dincolo de care nu se gaseste nimic..,

Inspre un soare pustiu,

Oglindindu-ne doar in piatra noastra,

Care ne invaluie,

Fara de hotar...

 

Zgomot si tumult..naucire..trist zbucium..

Nici o veste,

Nici un devreme sau un tarziu..

Un timp care nu conteaza pentru nimeni..

Timpul lor..

Un timp care nu izbaveste de nimic

 

In trecerea lui..

Moartea care nu desface fiinta

De nici un juramant,

In suava ei uneltire..

 

In spatele fiecarei clipe de dumnezeire..

Moartea care nu face nici o promisiune..

Numai tacere..

Ore care trec fara sa insemne nimic,

Iar altele care vin,

Surde la ecoul celor din urma..

***

Om neimperecheat pe lume

Cu florile pamantului lui...

Care-ti sunt oare pietrele tale neintoarse

In fuga pasului tau,

Neizbavit?

 

***

Please reload