De Sorian (Sorin Cretu) Decembrie, 2013

***

 

Zidurile Cunosterii cu pietrele lor,

Ancore ascutite ale privirilor

Din vederea noastra prea staruitoare,

Alunecand ca un fluviu,

Neincetat spre inafara lucrurilor..

 

Ziduri vazatoare..

Ale omenescului de nepretuit,

Imbratisand frumoasa citadela inauntrul lor,

Intr-o imprejmurire aproape dragostoasa

A orizonturilor sale,

In secret marginind,

Dar fara a strange vreodata la un loc,

Invecinandu-se cu neantul

Cel fara de veninatate,

In a carui oglinda,

Oricare din apropierile nostre

Sunt doar straine..

Licarind dincolo de limbile noastre

Atotputernice,

Ce despart adevarul de blestem

Si tin universul intr-o iluminata

Ingenunchiere

Imprizonandu-l in clipirea de ochi

A meticulosului observator

Care-i scrie destinurile..

 

Zidurile cunosterii,

Peretii ingradirii de oameni,

Cu iubirea lor,

Ca un inceput abia nascut

Din temnitele necunoasterii,

Inainte ca ea sa fi fost umblata

De demonii adevarului..

 

Pietrele ei,

Pietrele sigurantzei stanjenitoare,

La lumina soptita

Din tacerea senitatii,

Unei seminte de gand,

Niciodata pana atunci avut,

Inca viu, inca de neoprit..

 

Peretii descoperirii sufletului curat,

Nevazut de dinainte,

Fragil si nemuritor,

Strain al razei de soare,

Indepartat,

Insa nechemat de farul calauzitor

Al inteleptilor

In labirintul zidurilor lor majestuoase..

 

Iar tu, atat de mic,

Te simti liber,

Cand calea ta serpuie mai larga printre ele,

Si mai increzator..

Caci Vocea iti sopteste,

Dintr-un cor nevazut

De mult dincolo de tine,

Ca esti, in sfarsit,

Stapanul pacii tale de sine,

Iar soarta ta este doar a ta..

 

Cantecul ei te indeamna:

Indrazneste sa fii cu adevarat..

Paseste strainule,

Pe acest pamant posedat,

Lasa-te in voia patimei tale halucinante,

De a fi fericit si ocrotit

Si vei vedea atunci cat de departe

Dumnezeul tau te va lasa sa zbori,

Fara a te inlantui

Si subjuga

Din nou..

 

Descrescut din imaginea paradisului tau,

In zborul tau zbori, sfasiat,

Doar la inaltimea inaltului pe care aripile tale

Pot sa-l cuprinda..

 

Si gresesti

Indarjit,

Ca si cum,

 Tesut in tacerea ta,

Ai ramane necontenit la acea varsta

Fara de care,

Nimic din tot ce ai fi facut in restul tau

N-ar mai conta...

Varsta la care ti se intampla

Implinirea..

 

Prezent,

In clipa ei fulgeratoare,

Om ramai,

De neuitat.

 

***

Please reload